De ce fotbal american?
Ca orice spectacol american si fotbalul lor e prezentat intr-un ambalaj stralucitor, e hiperbolizat, ridicat pe un piedestal pe care nu musai il merita. Vorbim de America aici, totul e augmentat, fortat intr-un context pozitiv, ridicat in slavi. Presedintele televiziunii de stat franceze spunea acum ceva vreme ca televiziunea exista doar pentru a forta lumea sa cumpere coca-cola. TOATE productiile de televiziune sunt menite a ne tine in fata televizorului suficient timp cat sa absorbim reclamele ce ne indeamna sa cumparam produse de care, cel mai probabil, nu avem nevoie. Fotbalul american trebuie inteles ca un spectacol, in primul rand si ca sport, in al doilea, si, va rog eu, nu va mintiti ca sportul este prevalent pentru voi, altfel ati fi, ca mine, fani ai skiului fond si ai biatlonului. Fotbalul american e spectacol si entertainment prin excelenta, e suma abilitatilor atletice, povestilor de viata, trash talkin’, analizelor de specialisti, caldurii sufletesti si entuziasmului din partea fanilor, hiperbolizarii presei etcaetera.
Ne place sau nu ne place? E alegerea fiecaruia. Unii considera ca fotbalul american e ireal. Un construct artificial. O fi, n-o fi, nu sunt eu cel ce decide. Stiu doar ca, fals sau nu, imi pune un zambet pe obraji. Cum mi-au pus si “Procesul” lui Kafka, “Pendulul” lui Eco, elfii lui Tolkien ori sabiile laser din Star Wars. Stiu ca nu exista, stiu ca-s fantezie, dar, daca tot e sa fiu mintit, prefer sa fiu mintit  frumos. Tebow are o poveste frumoasa, A Rod ma convinge cu pasele lui, Brees imi incanta ochiul cu jocul aerian, Suggs ma ridica din fotoliu cu determinarea lui –what’s not to like?

In continuare am sa incerc sa explic regulile acestui minunat joc, in masura in care am reusit si eu sa le inteleg. Nefiind un specialist, banuiesc ca vom invata impreuna cum sa apreciem fotbalul american, asadar, pe parcursul articolelor in care voi incerca sa detaliez regulamentul, sunteti bineveniti sa ma corectati, completati sau sa puneti intrebari despre lucrurile care va nedumeresc. Nu promit sa va raspund competent, dar promit sa incerc sa o fac.

Reguli de baza:
Cum se marcheaza puncte?

TD – touch down – 6 puncte – cand mingea, aflata in posesia unui jucator, depaseste goal line (linia de poarta) a adversarilor. Regulamentul e foarte complicat in ce priveste exact ce inseamna ca un jucator sa fie in posesia mingii – el trebuie sa controleze clar mingea (adica sa nu o balbaie, scape), sa nu fie in afara terenului de joc s.a.m.d.

FG – field goal – 3 puncte – similara transformarii de la rugby, de cele mai multe ori aleasa in cazul cand, dupa 3 downs, nu se obtine un nou set de atacuri.

Safety – 2 puncte – aici am fost “scarmanat” de niste amici virtuali pentru o eroare in articolul precedent. Safety se acorda atunci cand ofensiva unei echipe comite o infractiune in propriul end zone (zona de dupa goal line, cea in care se marcheaza TD-urile) sau cand avem dead ball ori out of bounce – adica atunci cand jucatorul din ofensiva care are mingea in propriul end zone este pus la pamant (sacked, in cazul QBs) sau iese cu mingea in afara terenului. Pe scurt – safety se acorda atunci cand ofensiva unei echipe se afla in propriul end zone si comite o eroare.
Try – dupa marcarea unui TD, ofensivele beneficiaza de unul sau doua puncte suplimentare, in functie de optiune – FG – 1 punct sau TD – doua puncte. Pe romaneste – dupa un TD poti sa alegi daca marchezi o transformare simpla, de 1 punct, sau risti si incerci sa mai marchezi un TD (de la linia de 2 iarzi) pentru 2 puncte.
Cum se avanseaza in teren?

Echipa care se afla in posesia mingii trebuie sa avanseze minimum 10 iarzi, in 4 incercari (downs), pentru a obtine o noua posesie si, implicit, un nou set de 4 atacuri. In principiu iarzii pot fi castigati in doua modalitati:
a) pasand – passing game, atunci cand QB-ul (sau, in rare ocazii, alt jucator din ofensiva) incearca sa gaseasca un jucator liber caruia sa-i arunce mingea;
b) alergand – running game, atunci cand un jucator din ofensiva isi ia inima-n dinti si mingea la piept si incearca sa alerge “pe pamant”, penetrand defensiva adversa.
Cati jucatori sunt intr-o echipa?

Lotul unei echipe (fara rezerve, accidentati trecuti pe Injury Reserves s.cl.) este de 53 de jucatori (sper sa nu ma-nsel), pe teren fiind admisi maximum 11. In functie de situatie, pe teren se afla una din cele trei formatii:
Offense – ofensiva este compusa dintr-un pasator, sau Quarterback (QB) si jucatori care pot primi pase de la acesta, wide receivers (WR),  tight ends (TE) – pentru jocul aerian -  si running backs (RB) – pentru jocul pe pamant -, plus offensive guards – jucatorii masivi care incearca sa blocheze defensivele adverse sa ajunga la jucatorul aflat in posesia mingii.
Defense – linia defensiva este compusa din jucatori in primary – cei masivi, de la line of scrimmage (linia unde se plaseaza mingea, inainte de “snap”, adica de inceperea jocului efectiv) si secondary – safety-urile si cornerbacks care incearca sa previna pasele lungi. Numarul jucatorilor din secondary poate sa difere in functie de jocul adversarilor si alegerea coordonatorului defensivei. E logic ca, atunci cand joci contra unei ofensive care are un passing game formidabil (ca New Orleans, New England, Green Bay), sa aloci mai multi oameni pentru secondary, sau, cum o vad eu, defensiva din spatele defensivei, pentru a evita “big plays”, adica pasele lungi, de 20 de iarzi sau mai mult; iar cand joci contra unei echipe care “alearga” mult pe pamant, cum e Denver Broncos, sa fii mai preocupat de prima linie a defensivei si mai putin de blocarea paselor lungi. Tot in prima linie a defensivei se afla jucatorii folositi pentru “blitz”, o optiune de joc care implica atacarea agresiva si rapida a QB-ului, pentru a produce sacks (adica a-l pune la pamant), fumbles (fumble-ul are loc atunci cand un jucator pierde cobtrolul asupra mingii), sau pentru a-l forta pe QB sa paseze rapid, limitandu-i optiunile.
Special Teams (ST) – echipele ce intra in teren atunci cand are loc o transformare a unui TD, returnarea mingii catre adversari dupa marcarea pe tabela (kick), sau returnarea catre adversari la un al patrulea down (punt). Cand ma gandesc la ST, de obicei ma gandesc la echipele care sunt implicate in jocul mingii cu piciorul.

Ce este un Wide Receiver?

Wide Receiver (WR)  – sunt extremele ofensive ale fotbalului american. Stiti cu totii pozitionarea unei ofensive – cu jucatorii masivi in fata QB-ului si jucatorii supli, rapizi, de pe marginea terenului, tintele preferate pentru pasatori. Rolul principal al WR-ului este, evident, sa prinda pasele QB-ului, ceea ce implica maximizarea sanselor de a primi o pasa prin pozitionare si alegerea unei rute (run route) care sa-l puna in situatia de a prinde mingea si de a oferi cat mai putine sanse jucatorilor din defensiva adversa (in cazul lui, safeties si cornerbacks) de a face o interceptie.
Am vrut sa incep descrierea posturilor din fotbalul american cu WR, pentru a sarbatori 30 de ani de la cel mai faimos TD realizat de un WR, Dwight Clark, dupa o pasa de la Joe Montana in meciul ce a decis campioana NFC, SF 49ers, in meciul cu Dallas Cowboys si care este cunoscut sub titlul generic: “The Catch”.

………………………………………………………………………………

Preview: New York Giants @ Green Bay Packers

Background

Este prima intalnire din playoff intre doi QBs care au castigat, in prealabil, titlul de MVP intr-un Super Bowl – Eli Manning, laureat acum 4 ani, cand si-a condus echipa spre victorie in fata aparent invincibililor Patriots, respectiv Aaron Rodgers, proaspat detinator al unui inel de campion dupa victoria in fata otelarilor lui Big Ben din sezonul trecut.
Precedenta intalnire din playoff intre cele doua francize, pe Lambeau Field in 2007, a rezultat in victoria albastrilor, pe o vreme foarte rece, Eli Manning reusind sa treaca, 23-20, de un Favre la apus de cariera.
Sezonul 2011-12 a fost unul de succes pentru A Rod, cu 45 de pase de TD, doar 6 INT (interceptii) si un QB rating record de 122.5, in timp ce Eli a avut un sezon cu suisuri si coborasuri, dar, per total, reusit – 4933 pass yards, 29TD si 16 INT.
Deplasari NYG – 5W – 3L – una din victorii contra lui Patriots si o infrangere clara la Saints, echipele care sunt cele mai apropiate de stilul cheeseheads.

Jocuri acasa GBP – 8W – 0L – 42-34 contra lui New Orleans, printre alte victorii.

Joc direct: victorie Green Bay pe Metlife Stadium din New York, in 4 decembrie, scor 38:35, cu field goal marcat de GB cu 3 secunde inainte de finalul jocului. Pare dramatic, a si fost, Giants au mers cap la cap cu Packers pana in ultimul minut, cand Rodgers a instrumetat un “drive” de 20 de secunde ce a permis inscrierea unui FG castigator.
Similitudini: in 2007, NYG pierdea, in sezonul regulat, pe fostul Meadowlands, actualul Metlife (adica pe propriul stadion) cu acelasi scor (35:38) contra lui New England Patriots, o echipa ce avea sa ajunga in Super Bowl fara nicio infrangere. A fost anul in care Eli isi castiga titlul de MVP al SB XLII…
Un an de victorii neintrerupte pentru Packers a inceput in Decembrie 2010 tot in fata celor de la Giants, victorie care, intr-un context in care totul s-a potrivit cum trebuie pentru echipa lui McCarthy, le-a permis branzarilor sa acceada, in extremis, in playoffs. Sansa de care au profitat la maximum.

Talking points

Vremea – pe cine va influenta mai mult vremea la ora meciului? Conform predictiilor, nu vom avea frigul din 2007, iar vantul va sufla cu maximum 15kph, ceea ce nu va avea un impact serios asupra jocului, asadar conditiile atmosferice nu vor juca un rol semnificativ in aceasta intalnire.
Injuries:  Giants se pot bucura de prezenta celor trei “monstri” din aparare: Justin Tuck, Osi Umenyiora si Jason Pierre-Paul, un trio formidabil, care va incerca sa-l preseze pe Rodgers si sa fragmenteze pass play-ul celor din Green Bay. Aaron Ross, din secondary-ul NYG, pe de alta parte, a suferit o contuzie puternica in meciul cu Atlanta si nu e sigur ca va juca. Greg Jennings va reveni in ofensiva auriverzilor, iar Desmond Bishop si A.J. Hawk vor completa defensiva, Chad Clifton si Josh Sitton vor juca si ei, la fel si James Starks, in schimb NY Giants se pot baza pe revenirea lui David Baas.
Moral: NY Giants vin dupa o serie de victorii contra unor echipe foarte bune, inclusiv o performanta formidabila a defensivei contra lui Atlanta Falcons in primul meci din playoff. In Decembrie, au mers umar la umar cu ofensiva lui Rodgers pana in ultimul minut, asa ca, cel mai probabil, Big Blue boys vin cu un moral bun la acest meci.
O stire extrem de trista a indoliat intreaga familie Packers zilele trecute – baiatul de 21 de ani al coordonatorului ofensivei (OC), Jon Philbin, a fost gasit inecat intr-un rau din  Wisonsin. Philbin nu a mai participat la antrenamentele echipei. Intr-o familie atat de apropiata cum este cea a Packerilor, dintr-un orasel, Green Bay, de 102.000 de locuitori, care respira si traieste pentru echipa, e o lovitura foarte grea.
Pe de alta parte, exact aceasta atmosfera de familie, unica in NFL, va face ca Lambeau Field sa fie un adevarat vulcan care sa-si impinga echipa de la spate. Echipa lui Mike McCarthy stie sa profite de suportul fanilor ei si va avea o motivatie in plus fata de Giants.
Key matchups: acesta este un meci care poate fi pierdut de Green Bay, nu castigat de Giants. Altfel spus, mi-e greu sa cred ca salsa lui Cruz va domina Lambeau Leap.

Packer’s secondary vs Eli Manning – defensiva lui Green Bay a fost, per total, a cincea in sezonul trecut, fiind esentiala in parcursul formidabil al francizei din Wisconsin in playoff. Acum, aceeasi defensiva a lui Dom Capers e “dead last”, adica ultima din cele 32 in sezonul regulat. Cu jucatori ca AJ Hawk, Charles Woodson, BJ Raji, Clint Matthews, intre altii, mi-e greu sa inteleg ce nu a mers in aceasta defensiva. Sigur, faptul ca, de obicei, Rodgers si linia lui ofensiva “omorau” meciurile inainte de pauza trebuie luat in considerare, multe din punctele inscrise impotriva celor de la GB fiind in asa-numitul “garbage time”, cand verzii conduceau la 3-4 TD-uri diferenta.

Lucrul la care se pricep cei din secondary-ul lui Green Bay, condusi de experimentatul Woodson, e sa produca TOs (Turn Over), adica sa intercepteze pasele QBs adversi. O parte semnificativa a numarului record de puncte inscrise de Green Bay in sezonul regulat li se datoreaza, fie direct, in urma INT (interceptiilor) defensiva returnand mingea pana-n terenul advers pentru TD, fie indirect, recuperarile defensivei permitandu-i lui A Rod si ofensivei lui sa revina pe teren si, de obicei, sa puna puncte pe tabela.
La meciul direct, din decembrie, mi-l amintesc si acum pe Clint Matthews “furand” o pasa a lui Manning si alergand cu ea pana in end zone. Eli Manning si ofensiva lui nu-si pot permite sa arunce INT daca vor sa aiba o sansa sa castige acest meci. Interceptie inseamna ori un TD marcat direct de defensiva Packers ori revenirea lui Rodgers pe teren, care inseamna cam acelasi lucru.

Packers’ Offensive line vs Giants’ Pass Rush. No brainer, cum spun anglo-saxonii. Giants au elementele necesare (Justin Tuck, Osi Umenyiora si Jason Pierre-Paul) pentru a-l ataca pe Rodgers. Din acest motiv e important ca ofensiva lui Green Bay sa nu fie unidimensionala si sa-si foloseasca si running-game-ul, macar ca diversiune, dar e esential ca linia ofensiva sa-i ofere lui Rodgers suficient timp cat sa citeasca jocul si sa–si gaseasca oamenii carora sa le paseze mingea.
……….
Deocamdata ma opresc aici. Si pentru ca-s obosit, dar si pentru ca formatul mysport nu prea permite inserarea de articole mai lungi. Promit sa incerc sa revin cu un preview al celorlalte trei intalniri din Divisional Round azi spre seara sau maine pana la amiaza, daca n-o sa-mi faca scandal sotia c-o neglijez

*Photo preluat de pe nfl.com

Disclaimer 1 – nu sunt un cunoscator fin al fotbalului american, m-as descrie mai degraba ca un amator entuziast de data relativ recenta, asa ca observatiile mele e posibil sa para lipsite de importanta, sau eronate, unui initiat. Oricum intentia mea este de a testa piata in cautarea altor amatori de fotbal american, pentru articole de specialitate e suficient, dupa cum bine stiti, sa utilizati un motor de cautare.

Disclaimer 2 – articolul va fi in romgleza, imi cer scuze entuziastilor de tip Pruteanu, dar n-am de gand sa traduc QB (quarterback) nici in “sfertdespate”, nici in “fundas”, oricat de amuzant ar suna.

Intro (cunoscatorii pot sa treaca peste): pentru incepatori si cei care doresc sa se familiarizeze cu acest sport, site-ul oficial, nfl.com, e bine construit si are trimiteri la tot ceea ce tine de fotbalul american, de la regulament (unul foarte complex), la analize sau link-uri la site-urile oficiale ale celor 32 de francize care compun National Football League. Cei care nu au rabdare sa citeasca sute de pagini, pot sa treaca pe la pagina dedicata de pe Wiki, iar pentru cei excesiv de lenesi (ca mine), o descriere scurta (nu a jocului, banuiesc ca toata lumea a vazut macar un film siropos despre echipa de ratati ce se transforma peste noapte intr-o poveste de succes, Hollywood style): campionatul este structurat in doua conferinte, AFC si NFC, a cate 4 divizii de 4 echipe fiecare (= 32), ce concureaza intr-un sezon regulat de 17 saptamani (16 meciuri si o saptamana de pauza pentru fiecare dintre echipe) si un playoff in care 6 echipe din fiecare conferinta incearca sa-si castige dreptul de a reprezenta AFC, respectiv NFC, in marea finala, Super Bowl, care anul acesta va avea loc pe 5 februarie, in Indianapolis. In Romania drepturile de retransmisie pentru meciurile din NFL le are Sport 1 de cativa ani, iar abonatii UPC (nu stiu sa fie si in alte retele de cablu) care platesc pachetul cu canale pornografice au acces si la ESPN America si ESPN Classic (cand am incercat sa-i explic unei domnisoare operator de la compania de cablu ca am suficient continut pornografic gratuit pe net si ca doresc doar ESPN, mi-a explicat ca “acesta este sistemul”  - asadar, domnilor, acum aveti o scuza pentru sotii/prietene/mame nedumerite). Final de Intro.

In acest weekend am avut primele 4 intalniri din playoff, grupate in Wildcard Round, cele mai bine 2 clasate din fiecare conferinta avand o saptamana in plus de odihna. Rezultatele au fost:

Cincinatti Bengals @ Houston Texans 10:31

Pittsburgh Steelers @ Denver Broncos 23:29 (OT)

Atlanta Falcons @ NY Giants 2:24

Detroit Lions @ New Orleans Saints 28:45

cu mentiunea ca, daca englezii au volanul pe dreapta, americanii trec gazdele la final, asadar oaspetii au pierdut in fiecare din cele patru intalniri, ceea ce inseamna ca tabloul semifinalelor de conferinta (Divisional Round) arata astfel:

AFC: Denver Broncos @ New England Patriots

Houston Texans @ Baltimore Ravens;

NFC: New Orleans Saints @ San Francisco 49ers

New York Giants @ Green Bay Packers

meciuri ce se vor disputa la sfarsitul acestei saptamani.

Observatii personale despre  meciurile de sambata si duminica:

1) Tebowed??, TEBOWED???

Finalistii din Superbowl-ul de anul trecut, Pittsburgh Steelers, echipa cu, probabil, cea mai buna defensiva din campionat, cu unul dintre cei mai masivi, talentati si siguri Quarterbacks ce au aparut in ultimii ani, Ben Roethlisberger, a fost invinsa de o echipa cu una din cele mai proaste ofensive, conduse de un QB care nu stie sa paseze, Tim Tebow, si pe care antrenorul principal nu si l-a dorit la echipa.

Tim Tebow, pentru presa din America de Nord, e ce este echipa lui jiji pentru tabloidele noastre de sport, o poveste luata parca din sertarul vreunui scenarist de la Disney: cum un jucator lipsit de talent, ignorat de toata lumea, dar cu un suflet mare, modest si muncitor, gata de a da totul pentru echipa si care reuseste in ciuda tuturor adversitatilor, bla-bla. Culmea e ca realitatea depaseste, iata, cele mai mari dulcegarii imaginabile – Tebow era pe punctul de a fi inlaturat de la echipa, dar suporterii si l-au dorit, coechipierii au avut incredere in el, astfel ca, dupa un inceput prost (1 victorie si 4 infrangeri) cu QB-ul titular, Kyle Orton, conducerea celor de la Denver Broncos (din care face parte si unul dintre cei mai de succes QB ai tuturor timpurilor, John Elway, un pasator fenomenal) au zis ca oricum mai rau nu se poate si au cedat rugamintilor, exprimate zgomotos in tribune, suporterilor si l-au pus la carma ofensivei pe mai sus mentionatul. Urmarea? 7 victorii si o singura infrangere, 6 din acele victorii fiind la limita si 4 in OT (timp suplimentar), cu un QB (pasator, sa-i spunem) a carui eficienta (pass rating) este la jumatate din cea a unuia de top, altfel spus, e ca si cum la fotbalul nostru ai castiga toate meciurile in minutul 98 cu mijlocasi si atacanti ce joaca mingea folosindu-si aproape exclusiv capul si nu picioarele. Sa va mai spun ca tipul e habotnic de-a dreptul, excesiv de modest, iar nevasta-mea spune ca arata foarte bine? Ca are un obicei de a se inchina la meciuri care a generat un site specializat, tebowing.com, si o nebunie la nivel planetar? Culmea e ca nici nu-mi displace omul, ci doar tacaneala media creata in jurul lui.

Ca fan al Green Bay Packers (recent, de doar cativa ani, recunosc, dar, ca orice fixatie pe care mi-o formez legata de sport, o iau cat se poate de serios), echipa cu o ofensiva nepamanteana, cu unul dintre cei mai buni pasatori din istoria fotbalului american, Aaron Rodgers si castigatori ai Super Bowl de anul trecut, ma simt lezat de doua ori: in primul rand pentru ca mi se pare ireal ca intr-un sport in care rolul hazardului este redus la un minimum rar intalnit in alte discipline si intr-un sezon in care mai toate recordurile ofensive au fost batute, ca Denver Broncos cu al ei Tim Tebow sa intre in semifinala de conferinta; ca sa nu mai spun ca parca scade putin din valoarea sentimentala a victoriei celor de la Green Bay in finala de anul trecut cu Steelers. Ma simt ca si cum CFR tocmai ar fi batut Man United, ca la o saptamana dupa, baietii lui Sir Alex sa ia bataie de la Peterborough…

2) Matt Ryan mai are pana sa fie un QB pe care sa se poata conta in meciurile de playoff. Atlanta Falcons a avut un sezon bun (10W-6L), castigand meciurile in care porneau favoriti si pierzand rezonabil la echipe puternice – Saints, Packers, Texans. In schimb, la meciul de pe stadionul Metlife al celor de la NY Giants, ofensiva condusa de Ryan a fost inexistenta, cele doua puncte fiind rezultatul unui safety (o penalizare a defensivei, obligata sa returneze mingea din propriul teren, cu costul a 2 puncte acordate adversarilor), nu a vreunei scheme elaborate. Si asta in compania unei echipe pe val, ce-i drept, dar a carei defensiva a fost franjuri in sezonul regulat.

3) Detroit Lions arata bine, in ciuda infrangerii, previzibile, in fata lui Drew Brees si a celor de la NO Saints. Lions, acum 3 ani, inregistrau performanta, unica in istoria NFL, de a pierde toate cele 16 meciuri din sezonul regulat, iar fanii de pe Ford Field Arena nu-si mai vazusera echipa in playoff din 1999. Sezonul acesta au terminat pe 2 in divizia lor (in spatele celei mai bune echipe a sezonului regulat, GB Packers), cu un QB tanar, Matthew Stafford, ce a pasat peste 5000 de yarzi (performanta rara) si cativa jucatori care au depasit demult statutul de promisiune: Calvin Johnson, Ndamukong Suh, Vanden Bosch, ca sa-i numesc pe cei mai proeminenti. Viitorul arata bine, asadar, pentru franciza din Michigan si ar fi aratat si mai bine daca ar fi reusit sa profite de startul de meci mai slab al gazdelor azi noapte, dupa doua sferturi leii fiind in avantaj 14:10. Problema lor din sezonul acesta a fost indisciplina, caracterul vulcanic al antrenorului principal, Jim Schwartz, dovedindu-se a fi atat benefic, in agresivitatea pozitiva aratata de jucatori, dar si un impediment, prea des aceasta agresivitate depasind limitele regulamentului. De urmarit in sezonul viitor, mai ales intr-o divizie cu Packers, cu un Chicago Bears la care va reveni QB-ul titular si niste Vikingi dornici de revansa dupa un sezon slab.

4) Houston Texans si QB-ul debutant, TJ Yates, au o poveste a Cenusaresei la fel de impresionanta, daca nu la fel de mediatizata, ca aceea a lui Tim Tebow si Denver Broncos. Texanii sunt o franciza noua, infiintata abia acum zece ani, si sunt la prima lor vizita pe taram necunoscut, playoff-ul. Cu atat mai remarcabila realizare cu cat a fost obtinuta in conditiile lipsei de experienta si a numeroaselor accidentari, TJ Yates fiind a treia optiune ca QB a francizei. Ba mai mult, desi tot mai multi analisti o dadeau favorita pe Cincinatti in acest wildcard game, Houston a castigat la fel de clar pe cat o arata si scorul – 31:10, desi, poate, neutrii ar fi preferat sa se califice tigrii, avand in vedere aceasta realizare, care sfideaza legile gravitatiei (merita sa intrati pe link!).

5) New York Giants ma sperie. NY Giants sunt genul acela de echipa care poate bate aproape pe oricine cand are chef. Luna trecuta, favoritii mei, GB Packers, se prezentau pe Metlife avand de aparat un record impecabil (11W-0L) impotriva unei echipe, cum spuneam, imprevizibile, dar care avea obiceiul sa dea de pamant cu pretendentele la un sezon perfect. Giants veneau dupa o bataie crunta luata la New Orleans de la Brees et Co si cu un sezon pe cale a fi ratat. A iesit ceea ce unii au categorisit a fi meciul anului, cu o victorie la limita, 38:35, obtinuta in ultimul minut de Aaron Rodgers si ofensiva irezistibila a celor de la Packers. Eli Manning, QB-ul celor de la Giants, a avut din nou un meci excelent, chiar si defensiva albastrilor, in ciuda celor 38 de puncte puse pe tabela de GB, fiind extrem de agresiva si eficienta. Acel meci, de la inceputul lui decembrie, a fost punctul de turnura a sezonului pentru NY Giants, care i-au batut de doua ori, ulterior, pe rivalii de divizie, Dallas Cowboys, castigandu-si dreptul de a ajunge in playoff. Cu un Umenyiora refacut, cu un Jason Pierre-Paul, probabil cel mai bun DE (defensive end) din liga, intr-o forma de exceptie, NY Giants au exact genul de defensiva care sa ii creeze probleme lui Aaron Rodgers chiar si acasa, pe Lambeau Field. Asta, desigur, daca la ora meciului vom avea pe teren “The Good” NY Giants si nu “Bad, Bad” Giants din unele meciuri din sezonul regulat, cand pareau mai degraba o adunatura de amatori decat o echipa capabila sa ajunga in Super Bowl. Imprevizibilul inseamna necunoscut, iar ceea ce nu inteleg ma sperie. Sigur ca, in 365 de zile din 365 ma astept ca Aaron Rodgers sa-i calce in picioare pe Giants pe Lambeau Field, dar 2012 e un an bisect…

Cam astea au fost observatiile mele, mai generale decat mi-as fi dorit, dupa Wildcard Weekend. In speranta ca nu v-am torturat chiar atat de rau cu acest articol pe cat banuiesc c-am facut-o, va multumesc tuturor celor care ati avut rabdare sa ma cititi si astept comentariile voastre, ca si pronosticurile pentru acest sfarsit de saptamana.

Denver Broncos @ New England Patriots – cred ca aici se opreste povestea lui Tim Tebow si a victoriilor sale atat de improbabile. Brady, acasa, e aproape imbatabil. Aproape… Prono – victorie Patriots

Houston Texans @ Baltimore Ravens – Ravens au una din cele mai bune defensive din NFL, un QB, Flacco, ajuns la maturitate si, in Terrell Suggs, un lider de echipa si unul dintre cei mai entuziasmanti OLB (Outside Linebacker) pe care ti i-ai putea dori. Dupa cum spuneam, superb efortul celor de la Texans de a ajunge aici, in ciuda nenumaratelor probleme avute, dar cred ca Ravens e un adversar prea dificil pentru ei anul acesta. Prono – victorie Ravens

New Orleans Saints @ San Francisco 49ers – recordmenul QB al celor de la NO Saints, Drew Brees, contra defensivei exceptionale a unei francize ce nu a mai gustat demult aerul meciurilor de playoff, conduse de un antrenor carismatic, Jim Harbaugh –  cu siguranta, macar pe hartie, cel mai echilibrat meci din aceasta faza a competitiei. Desi, in opinia mea, Saints sunt echipa mai buna, am sa merg pe mana celor de la San Francisco, avand in vedere ca, in meciul contra lui Detroit, New Orleans a aratat vulnerabila. Prono – victorie 49ers.

New York Giants @ Green Bay Packers – am spus ca mi-e groaza de acest meci, dar sper ca Rodgers sa faca ce stie el mai bine, adica sa dezintegreze defensivele. Prono – victorie Packers.

Numa’ binie die la Cluuuj!

*Fotografie preluata de pe packers.com

Sunt foarte, foarte trist si asta nu numai fiindca Arsenal (surogatul de anul acesta pentru parcursul CFR-ului) tocmai a dat un sut ultimului trofeu. Is amarat pentru ca ceea ce trebuia sa se intample s-a si intamplat: CFR-ul a devenit o echipa de pluton, fara niciun dumniezo, in afara lui Arpi. Aduceti-va aminte de echipa pe care o aveam in 2008, aia cu Didi, Semedo si ceilalti. Echipa facuta dupa proiectul lui Marcel Popescu, om adevarat de fotbal, manager si scout priceput. A urmat primul event, castigat gafait, pe un proiect demarat de Bergodi si f…t (aproape) de Andone, care acum vopseste jucatorii fecaliotilor la Dinamo, spre disperarea suporterilor alb-rosii. Cum am vopsit si noi jucatori in ultimul an, hai sa nu ne mai mintim, Traore a fost fortat, la directiva felcerului, peste capabilitatile lui si in detrimentul echipei. Culio, la fel. Cu ce ne incalzeste pe noi ca i-am vandut cu milioane daca nici macar niste firimituri n-au ajuns inapoi in echipa? Ceea ce face Arpi acum seamana a check out, omul isi ia banii inapoi si-apoi mai vede el. OK, ii economie de piata, alde, hai sa nu mai dau nume, ii stiti voi, vor spune ca fiecare cu aia a ma-sii, CFR ii jucaria lui Arpi, face ce vrea muschii lui. Sa vedem ce vrea muschii lui: dupa ce echipa construita cu jucatori adusi de impresarul Marcel Popescu si instruita excelent de Bergodi reuseste eroic sa nu se-nnece ca suedezul la mal sub “maiastra” bagheta a Falcosului, desprinderea de antementionatul impresar si proasta pregatire facuta de un antrenor mai mult decat limitat isi arata, logic, roadele si, la presiunea tribunei, dar, mai ales, a Energicilor Hobbiti, Andone isi ia binemeritatul sut in bootch. Vine Trombetta cu rezultatele pe care le stim, dar, mai important este, de ce a venit Maurizio. Eu cred ca acela a fost momentul in care Arpi si felcerul au ajuns la concluzia ca ei se pricep la fotbal. Ca sunt autosuficienti, iar restul nu au cum sa se priceapa mai bine decat ei, cei carora, oricum le brodesc, pare sa le iasa urzeala.

Trombetta a fost adus, asa cum el insusi va admite ulterior (ar fi trebuit sa zica atunci, da’ asta-i alta branza), pentru ca se presupunea ca un perpetuu secund ridicat peste noapte la statutul extrem de respectabil de antrenor in CL va dansa din buric dupa cum ii canta din frunza cuplul fratilor penetrus – Arpi es Felcser Bacsili (nu stiu care-i pluralul in moghiorul). Cand macaronarul a inceput sa maraie… stiti si voi, a ajuns sa aiba, in loc de o echipa de pregatit, un blog personal de administrat. A urmat sirul interminabil de no-name ca antrenori. Hazliu, de n-ar fi tragic, ca Arpi declara zilele trecute ca e “normal” ca un club sa aduca antrenor pe cineva care a avut performante remarcabile in trecutul foarte apropiat (refuza ideea de a aduce la CFR ca antrenori pe razvanel si Hagi pentru rezultatele slabe). Ia sa vedem maretii antrenori si performantele lor notabile: Trombetta, Mandorlini, Conceicao, Uhrin, Cartu, Minteuan. Gloriosi antrenori, olimpiene performante! Va dati seama ca nu problema banilor era cea care a impiedicat aducerea unui antrenor cu performante reale in Gruia, ci faptul ca aducerea cuiva pentru care CFR sa nu reprezinte varful carierei implica “pericolul” de a nu mai dicta cuplul celor 7 tinichele si piticii lor dansatori, in frunte cu sfantul Cadu, tot ce misca in clubul Nostru. Uhrin a fost dat afara dupa ce i-a prins pe pitici la o bauta cu felcserul in Antalya, in cantonament, la 12 noaptea si-o marait o tzara, sa nu va-nchipuiti altceva.

Cu antrenorii cred ca sunteti lamuriti, hai sa vedem situatia jucatorilor. Aaa, cea mai placuta amintire o reprezinta Frangipane, jucator adus, conform spuselor felcserului, cu 1.5 mil de dolari. Cum, care Frangipane? Acel jucator ultrapromitator, de numai 29 de ani, de la o echipa din coada ligii a doua din Argentina, care nu mai jucase de un an de zile si pe care-l ratasera toata spuma cautatorilor de talente care-si belesc ochii zilnic la meciurile din apertura si clausura. ACEL Frangipane. Cam asta o fost politica aducerii de jucatori la CFR de cand conducerea a decis ca priceperea triumvierilor felcser, Arpi, zamfir e mult peste ceea ce poate oferi o divizie de management sportiv si scouting in intelesul pe care cluburile din vest il acorda termenilor. Asa am ajuns sa ne povesteasca Arpi cum o vazut el pa iutiub nu-sh ce urias talent, asa am ajuns sa refuzam sa platim 800.000 de euro Galatiului pentru Rapa, jucator la nationala mare, de numai 20 de ani, pe motiv ca-i al naibii de scump si sa dam 400.000 lui Bucsaru si inca 500k salariu pe trei ani promitatorului maftei, la cei numai 32 de ani ai sai. Asa ne-a potcovit zamfir si cu Minca si toata pleiada asta de impiedicati care ne pun, meci de meci, nervii pe bigudiuri. Asta ca sa nu mai mentionez statutul sacrosanct al sfantului Cadu si celorlalti pitici care, atata timp cat il ling dulce-n ureche pe felcser, pot chiar si sa piarda comic cu 3-0 la sportul acasa, doar ca sa-l dea afara pe nasolul ala de Mandorlini, care-i punea dreqului sa alerge dimineata la 12 inainte sa le dea zeama de varza si aspirinele. Intre timp am vazut mai toti jucatorii de valoare plecand, unii inevitabil (era normal ca dragul de Culio sa plece la un salariu de 4 ori mai mare), altii pentru ca o visat Arpi ca-i zgariau Ferrariu’ cu cheile in timp ce-l boscorodeau pe felcser. Va reamintesc discursul paszkanyan din decembrie trecut, in care sustinea ca vor pleca cei ce nu muncesc, ce nu pun suflet la echipa. Ati vazut (si) azi cata abnegatie si spirit de sacrificiu ii chinuie pe cei ramasi.

Am inceput scriind ca-s trist ca s-a intamplat inevitabilul. Recap: am luat primele trofee din 2008 pe priceperea lui Marcel Popescu (impresarul) si a lui Bergodi. Anul urmator am luat o cupa pe ambitia unor jucatori valorosi ce, intre timp, au plecat. Anul trecut am luat 3 trofee (inclusiv gluma aia de supercupa) pentru ca ceilalti au fost mult mai boi decat noi. Tineti minte ce antijoc am avut tot sezonul acela, in care, din 34 de meciuri, am castigat vreo 3-4 la mai mult de un gol diferenta. Bravo noua, am stiut sa profitam, dar atat. Asta nu a insemnat ca a pus conducerea in aplicare un plan superfantasticoextraordinar de care n-o auzit Parisul. De doi ani incoace discursul conducerii, in special cel al lui Arpi, este inconsistent, haotic si pueril. Daca e sa ma iau numai dupa declaratiile din ultima luna: ne vom baza pe jucatori romani, pe jucatori portughezi, pe juniori, pe experienta, pe tineri, iar acum, ultima moda cool e sud-americani. Directiile in care se indreapta clubul au ajuns sa depinda de clipurile vazute pe iutiub sau de amocul lui Arpi. In situatia asta nu-i de mirare ca niste cluburi ca Galatiul sau Mediasul ne dau lectii cu o cincime din bugetul nostru, ca pana si niste glume proaste de echipe, patronate de niste gainari analfabeti precum shtoia si dinamo is in fata noastra. Asta se intampla cand patronul unei afaceri se apuca sa faca si munca de secretara si cea de contabil si de management si PR si ce mai vreti voi. Nici macar intr-un campionat de doi lei gauriti nu mai tine figura. Si asta spun de ani de zile celor care vor sa ma asculte. Si celor care vor sa inteleaga ca daca e sa avem un CFR si pe viitor, trebuie sa amendam derapajele grave ale conducerii, NU in ciuda tuturor lucrurilor bune pe care le-au facut ei la club, ci in completarea lor. Cred ca in ideea asta, Chefere si asociatia (AISC.. puii mei, nu-sh cum, nu retin) lui ar putea sa faca ceva. Oricat l-am bestelit pe Che, se pare ca incearca sa faca ceva la propriu si nu numa sa dea din gura/keyboard, cum mi-a reprosat, relativ recent, intr-o conversatie telefonica. Ramane de vazut, iar noua ne ramane de sperat ca lucrurile se vor indrepta. Un prim lucru ar fi ca toata lumea sa inteleaga ca CFR merge in orice directie, numai cea buna nu, iar principalul vinovat este Arpad Paszkany. Numa binie die la Cluuuj!

Amuzant articol, venind din partea unui scriitor submediocru. Ca roman si forumist mediocru, parerea mea mediocra este ca e de o mie de ori mai important sa ai 10 mii de sportivi mediocri decat unul care sa ia mereu locul intai. Va dau un exemplu, chiar daca habar n-aveti de sportul acesta: Marit Bjoergen tocmai a mai castigat o cursa de ski fond astazi si, probabil, va mai castiga una maine, exact in ziua cand implineste 31 de ani. Victoriile astea se adauga unui sir nesfarsit de locuri intai in toate competitiile, amintesc acum doar de cele 4 medalii de aur de la recent incheiatele mondiale de la Oslo, sau cele 5 medalii, din care trei de aur la Vancouver de anul trecut.

Dar, pe langa fabuloasa Marit, Norvegia le mai are si pe Skofterud, Steira, Johaug, ce castiga destul de rar, sau pe Brun-Lie, Eide, surorile Slind si destule altele care nu castiga nimic si e destul de improbabil sa o faca in restul carierelor lor. Ca sa nu mai vorbesc de miille de practicanti (practicante, in cazul de fata) care, desi participa la competitii interne, nu vor avea (cu cateva exceptii) niciodata sansa sa participe in Cupa Mondiala, sa nu mai vorbesc de Olimpiade sau campionate mondiale. Sunt acolo ca sa “le iese [sic!] la numar” (ca sa-l citez pe un antepostator mai certat cu gramatica)? Nu, sunt acolo pentru ca Norvegia (in exemplul de fata) intelege ca scopul principal in sport este, culmea!, sportul, iar victoriile individuale sunt doar frisca pe tort. Una care vine natural cand ai destui “mediocri” din care sa alegi niste varfuri.

Fac aici o paralele cu exemplul dvs., cel al handbalului feminin, chiar al handbalului in general. Generatia Oltchimului e una de exceptie, nu regula. Pentru ca numarul de practicanti de handbal in Ro raportat la performantele obtinute este ridicol de mic in comparatie cu, uite cum s-a nimerit, aceeasi Norvegie.

Un alt exemplu de tara care intelege necesitatea cator mai multi mediocri in sport este Slovenia. Din multii mediocri care practica sport, slovenii au reusit sa formeze o pleiada formidabila de sportivi de top, care la randul lor incurajeaza alti mediocri (potentiali viitori campioni) sa se apuce de sport. Tina Maze a castigat ieri o etapa la ski alpin, formidabila Petra Majdic a castigat zilele trecute globul de cristal la ski-fond sprint, zilele acestea se desfasoara o etapa de zbor cu schiurile la Planica, azi echipa Sloveniei terminand pe locul 3 la concursul pe echipe… si astea-s exemple din saptamana in curs. Sa nu mai mentionez victoria lor la fotbal impotriva nationalei antrenate de Hagi.

Asadar, d-le TO, din contra, in sport – tarii cat mai multi mediocri! Si asta nu numai pentru speranta unor ipotetici viitori campioni care sa rasara dintre ei, ci pentru ca un cetatean care face sport e un cetatean mai responsabil si potential mai util comunitatii. Nu stiu la ce atlet va referiti, dar, daca locul 9 este cel mai bun la care poate visa si lupta pentru asta – bravo lui! Fetele de la Oltchim au coborat “acolo unde ştiau ele că le e locul”? Foarte bine ca au avut DE UNDE cobora, d-le Octavian. Va asigur ca in tot acest “proces” de coborare, au indemnat mai multi copii (mediocri, biensur) sa faca sport decat veti reusi dumneavoastra vreodata-n viata cu asemenea articole. De altfel cred ca nici macar oameni care sa se apuce de lectura nu puteti atrage cu asemenea mostre de gandire.

Altfel, numa’ binie die la Cluuuj!

Sunt pur si simplu mut. Daca mai lipsea un cui in cosciugul imaginii CFR-ului asta era.

Astept reactii, ooo cum le astept! Si maine-poimaine, cand n-o sa mai am nici bila sa vomit, o sa-ncerc sa revin mai pe larg.

…

Deseara replay in FA Cup acasa cu Orient. Dupa cruntele dezamagiri din finala de duminica plus sirul de accidentari, o veste buna venita de pe Bridge, unde Man U a pierdut al doilea meci sezonul asta, dupa cel de la Wolves. Interesant ca deja se fac 9 ani de cand baietii lui Lord Wrigley nu mai bat Chelsea acasa, adica exact inainte sa preia rusnacul clubul.

…

Apropos de Man U, azi se fac 20 de ani de la debutul lui Ryan Giggs in Premier League!

http://www.guardian.co.uk/football/2011/feb/28/ryan-giggs-interview-guardian

Nu conteaza cu ce club tii, nu ai cum sa nu respecti un asemenea om.

…

Ieri, draga de Marit Bjoergen mi-a castigat (mie ) a treia medalie de aur din trei la campionatul mondial de ski fond de la Oslo Holmenkollen, sub privirile celui de care demoazela Udrea ne spunea ca nu exista, Regele Harald al V-lea al Norvegiei. Curse de ski fond si astazi, absolut fantastice, mare pacat de forfait-ul baietilor nostri la sprint pe echipe (Pepene si Hogiu), n-am inteles de ce nu au luat startul pentru ca apareau pe foaia de concurs. Banuiesc ca se menajeaza pentru cursa de ski atlon, de 50 de km. Pepene a fost chiar laudat de comentatorii de limba engleza ca fiind un tanar promitator, cu atat mai mult cu cat nu beneficiaza de logistica cvasiperfecta a majoritatii celorlalti sportivi. Mult succes amandorura, ca si Monicai Gyorgy, a carei afiliere la clubul Dinamo (??) n-am priceput-o niciodata.

Sunt sigur ca n-ati auzit de Philip Boit, primul Kenian ce a participat la Olimpiada de Iarna, cel pe care insusi Bjoern Daehlie (un fel de Maradona in ski fond, la nivel de performante, ba chiar ceva mai mult) l-a asteptat la linia de finish la WO de la Nagano, ca sa-l felicite pentru terminarea cursei. Ei bine, acum cateva zile, Boit si-a facut retragerea la mondialele de la Oslo, la varsta de 39 de ani, in standing ovation din partea a 70.000 de spectatori.

Photo: http://kenyansinnorway.blogspot.com

…

De maine incep si campionatele mondiale de biatlon, la Khantyi Mansysk, where the sneaky fuckin’ Russians or sa-ncerce sa beneficieze cat mai mult de avantajul terenului propriu (id est, avantajul controlului doping facut acasa). Daca sucul de portocale nu functioneaza (si chiar si asa…) o sa avem parte de curse de exceptie si la baieti si la fete sau la noua si atractiva stafeta mixta. Sa speram ca Eva si restul fetelor sa obtina cat mai multe pozitionari in primii 40, poate poate (desi Tofalvi nu prea este in forma anul acesta), draga de Eva sa prinda o tragere perfecta la individual si, cu ceva noroc, sa intre in top 10.

Inca-s nauc de la marlania cu rmgc…

…

P.S.: deja ma enerva cum arata blogul, chit ca nu-s pretentios la forma. Daca aveti comentarii la noul format, postati-le. Daca aveti idei despre un alt format mai convenabil ziceti. Numa’ sa va cujetati ca io hamber n-am de editari si info, asa ca o sa va dau parola sa coshcovitzi voi p’aici.

P.P.S. In general nu cred in prostioare de genul petitii online, dar de semnat petitia contra alaturarii numelui CFR Cluj monstruozitatii rmgc am semnat. De n-aveti altceva mai bun de facut:

Petitie impotriva parteneriatului CFR – RMGC

There you go.

Ce placere mi-ar face, domnule Niculescu, daca v-ati concentra intr-adevar inainte sa scrieti! S-o luam incet, no, asa ardeleneste (io clujean fiind):

Egy – Bendtner nu este “un atacant fixat în careu”, asa cum il “condamnati” in precedentul dvs. articol, el cand intra ca rezerva, joaca mai mult extrema, ceea ce a fost cazul si ieri, danezul jucand pe extrema dreapta (pe postul lui Theo Wallcott, pe care l-a si inlocuit), alaturi de Arshavin pe stanga sustinand varful impins, van Persie.

Zwei: “Iată că “tiki taka” a ajuns şi la Londra.” Jocul combinativ, cu pase repetate, este impus de Wenger inca de cand a ajuns pe The Grove, iar Gunners au aratat semne timpurii, din 1997. Barcelona a adoptat acest mod de joc de mai tarziu (4-6 ani), ca o consecinta a stilului impus de Cruyff academiei de copii a Barcelonei – un proces care a durat mai bine de un deceniu si care a constat in emularea scolii dezvoltate de Ajax inca de la mijlocul anilor ’60. Stiu ca sunteti un pasionat al fotbalului spaniol, dar jocul asta, va asigur, se practica si-n alte parti ale lumii.

Trois: “Dar vorbim şi de antrenori care nu-şi trădează ideile decît foarte rar, iar cînd o fac, vezi aici cazul lui Guardiola, plătesc nota de plată a eşecului.” Nu cred ca Guardiola a gresit neaparat. Ce nu luati dvs. in considerare este ritmul in care a jucat Arsenal, un ritm cu care catalanii nu sunt obisnuiti nici macar in CL, nemaivorbind de caricatura aceea de campionat, un Scottish Premiere mai insorit. Barca pur si simplu nu este obisnuita sa joace contra unor echipe care nu “parcheaza autobuzul” si incearca sa-si pastreze propriul joc ofensiv. Acesta este principalul motiv pentru care victoria lui Arsenal este entuziasmanta: au jucat fotbal! Sigur ca-i mai usor sa-i bati pe catalani prestand un anti-joc gen Interul lui Mourinho, dar aseara nu a fost cazul. Iar jucatorii Barcelonei erau vizibil obositi de perseverenta ofensiva a tunarilor, de aceea (banuiesc) Pep a hotarat sa incerce o aglomerare a mijlocului terenului. Ceea ce nu cred ce este, din start, o eroare.

Tetris: “Arsenal îşi bazează jocul pe un Fabregas crescut şi educat în stilul Barcelonei”. Inca odata, nu totul se reduce la echipa catalana. Arsenal are stilul ei, the Wenger Way, iar Cesc joaca in sistemul impus de antrenorul din Alsace. Similitudinile intre jocurile prestate de cele doua echipe sunt, cel mult, la un nivel artificial. Raportul paselor era de 750 la 450 (aprox, n-am rabdare sa caut acum), cifre mari chiar si in cazul lui Arsenal. Dar, daca jucatorii Barcei joaca aproape exclusiv cu pase scurte si o singura atingere, cei ai lui Arsenal, de regula, preiau, incearca sa depaseasca adversarul direct, apoi paseaza. Asta e evident si daca ne uitam la dispunerea-n teren a celor doua formatii ori la dinamica jocului. Barcelona aglomereaza jucatori in preajma balonului si exceleaza la miscarea fara minge, evidenta la faza golului. Arsenal e mai dispersata, ceea ce implica pase mai lungi si mai riscante. Altfel spus, daca Barcelona paseaza de 5 ori ca sa inainteze 10 metri, Arsenal face acelasi lucru printr-o singura pasa, sau prin inaintarea unui jucator cu balonul la picior.

Un alt argument ca jocul lui Arsenal nu are cum sa fie foarte asemanator Barcelonei este legat si de contextul total diferit al celor doua campionate. Unul dintre comentatorii englezi de fotbal este ridiculizat si astazi pentru o remarca de anul trecut, in care se indoia ca Barca “can do it on a cold night in Stoke”, referindu-se la stilul de joc extrem de fizic al respectivei formatii engleze. Dar, oricat de ridicol ar parea, un sambure de adevar tot putem gasi, si nu trebuie sa cautam mai departe de meciul recent de la Newcastle, unde Arsenal a pierdut un avantaj de 4 goluri in 25 de minute. Ma indoiesc sincer ca exista vreo formatie in Primera careia macar sa-i treaca prin cap ca ar putea face acest lucru contra Barcei. Arsenal, in schimb, se confrunta cu astfel de meciuri inclusiv in Cupa, cu formatii din ligi inferioare. Sa joace pe stilul de pase marunte consacrat de Barca lui Pep ar fi imposibil si asta nu din lipsa calitatii jocului trupei lui Arsene.
Numa’ binie die la Cluuuj!

…

Barcelona este, dp meu dv, un fel de Angelina Jolie, frumusete aproape perfecta, contururi bine definite, o prezenta “in your face”, la fel de subtila ca un tricou imprimat cu “I’m gorgeous. F..k me!”

Arsenal, in schimb, este ca o iubire care dureaza la nesfarsit. Mai mult o Dolores O’Riordan (Cranberries):

- mai subtila, cu mici defecte ce se transforma in lucrurile marunte descoperite rand pe rand si pe care inveti sa le iubesti atat de mult incat nu-ti poti imagina perfectiunea altfel.

Arsenal e vie, e tangibila, stii ca fiecare jucator are defectele lui, stii ca nu trece aproape niciun meci fara sa vezi un luft al lui Denilson, o minge-n cucuietzi din 6 metri a lui Bendtner, un caraghioslac al cuplului de fundasi centrali (oricare-ar fi el), fara sa-ti faci fire albe de la ratarile lui Wallcott sau bolunzeala unor Song si Eboue. Da’ asta-i viata si asta-i iubirea fata de un club (ca si fata de CFR) – irationala, cu nabadai, cu scrasnit de masele si lacrimi de fericire, cu racnete de disperare si topaieli de entuziasm dement, cu pumni si injurii in directia nefericitului adversar, ochi umezi si inima plina la bucuria “bunicutei” Wenger:

Up the Arse!

Ar insemna asta ca ar trebui sa gasesc un bloc mai mare, cu 8-10 etaje. Dar mai tate au acoperisul inchis cu cheie, de cand si-or cheltuit o gramada de bani pe izolatii and shite. Complicat sa ma duc la administrator si sa-i cer cheia plus solicitat mutat masina din parcare ca sa am unde sa pic fara griji ca proprietarul n-are casco. Raman si alte variante, vezi old style “Anna Karenina” si fascinatia ei pentru feroviari. Mi-s CFR-ist, asa ca mi-i musai sa consider si calea ferata intre optiuni. Am mai incercat-o cand mi-o plecat prima nevasta, da’ se pare ca o sticla de vishki si-o inchipuita durere just don’t do the trick.

Astept sugestii.

.

Altfel, se pare ca sunt si lucruri bune care se-ntampla-n lumea asta de cacao. Intr-un final s-au interzis si la noi reclamele in care produsele ne garantau viata vesnica gratie proprietatilor tamaduitoare. Vrei sa te caci? Manca Activia, cel mai nou produs de (pentru) cacat de la danone, care transforma orice femeie intr-o dansatoare din buric. Ti-e frica de ajentii patogeni? Vara-ti pe grumaz actimel cu bifidus esensis acti regularis imunitas pro biotic, altfel o sa crapi in chinuri. Vrei o inima sanatoasa? baga niste margarina cu omega 3 animus fantasticus regulatorius indispensabilus.

Ha! mi-am adus aminte de ceva film vazut recent cu un personaj care se spanzura-ntr-un apartament de ceva tzeje. Faza-i ca io am ceva tzeje ramase de la radet, da-mi par tare firave. Daca ma spanzur de una din ele si se rupe? Cum explic vecinului de la trei ca l-am inundat, cu o bucata de sfoara legata de gat?

Am vazt ceva promo la tvr, cu Rodica Culcer spunandu-mi ca emisiunea X vrea sa ma “provoace”. Da’ de ce nu mori tu, mai bine, decat sa ma provoci?  Am mai vazut tat felu’ de analisti politici care-mi recomandau sa gandesc intr-un fel sau altu’. Io le recomand, calduros, sa crape-n chinuri.

Realitatea TV: “iata, se pare ca Mubarak este de mult timp la putere, avem o poza cu el si Ceausescu”. De ce dracu’ nu muriti?

Realitatea TV (pe fond de muzica trista, anuntand moartea lui Anania): “ce parere aveti?” Parerea mea e ca tre’ sa muriti. Toti.

O sa continui, poate. Sau nu. Stiti vreun bloc inalt fara lacat la acoperis?

No, bun. 2010 o fost, din perspectiva mea asupra CFR-ului, un an ciudat: am avut un retur de campionat in care nu ne-am dovedit chiori, imparati in tara orbilor, ci orbi, brigadieri sefi la CAP-ul orbilor ologi. Un sir nesfarsit de meciuri chinuite, ce-i drept castigate in mare parte, cu un joc urat, fara prea multe idei, dar care, pentru neavizati, era echivalentul unui catenaccio bine gandit de supercarliontii lui Mandorlini. In perioada premergatoare venirii lui Wenger, Arsenal, ma credeti sau nu, erau o trupa ce juca un fotbal total inestetic, fizic, kick-and-run, fara pic de fantezie. Doua scandari au ramas intiparite in memorie de pe acele vremuri: “Boring, boring Arsenal”, sau, din partea goonerz  ”One nil to the Arsenal”. Evident ca pentru noi, suporterii franei, fiecare meci era trait cu mult ros de unghii, inimi in gat si pumni stransi, dar pentru un neutru… Boring, boring, very boring CFR.

Cu tot jocul haotic, enervant si fara perspective am reusit eroic sa nu pierdem titlul, sau, la fel de corect spus, celelalte echipe s-au straduit din greu sa nu-l castige. Suficient sa ne amintim ca, pe locul doi, a terminat echipa rednex din Urziceni, un club care nu mai avea mai nicio legatura cu cel care strangea destule puncte intr-o grupa CL al carei nivel era mai degraba de intertoto. Pe 3 a terminat popcornoiu, acelasi care ne-a stresat o tzara si in finala cupei, un club care are perspective minime de a face performante, din cauza patronului si a deciziilor sale eratice.

Pe scurt, sezonul trecut am fost iarasi un pic mai smecheri decat boii boilor care populeaza liga lui mitica. Suficient pentru alde felcer si injiner sa ne plictiseasca iarasi facand ce fac cainii fara catzele-n preajma, adica reamintindu-ne a mia oara de fantasticele lor capabilitati manageriale si nu numai. Daca in visteria clubului ar fi intrat cate o suta de euro de fiecare data cand felcerul a pronuntat adjectivul “profesionist” in propozitii in care subiect era propria-i persoana am fi avut un buget suficient cat sa concuram cu alde Lyon sau macar Spurs. Dar, dupa cum stiti, bugetele nu se formeaza asa, sa ne multumim cu asigurarile ca avem cea mai performanta si formidabila conducere de club de pe vremea cand Noe a hotarat sa formeze un grup omogen, capabil sa infrunte orice provocare prin spirit de echipa si concurenta de doi pe post.

.

A urmat o perioada de vara irosita complet, cu transferuri facute in functie de visele erotice avute, pe rand, de injiner, felcer sau zamfir. Intre doua dividiuri, trei clipuri pe iutiub si-un concert cu fatuca de fier, vestiarul din Gruia s-a umplut de tot felul de ciudati, inadaptati de la alte cluburi, jucatori fara perspective de a evolua (in niciun caz la CFR, n-avem traditie in cresterea de jucatori), gen Kivuvu, sau expirati fara sansa de… fara sansa de nimic, a la Sforzini. Toata amestecatura asta eterogena de jucatori a “beneficiat” de o pregatire de vara facuta cu un Mandorlini care deja nu mai era agreat de catre Cadu… aham, de catre conducere.

Pregatirea de vara conceputa de italian era menita, conform propriilor sale spuse, sa asigure un varf de forma in perioada desfasurarii meciurilor de CL. Faptul ca un club din rro isi propune o strategie pe termen “lung” (adica de peste 2 saptamani), chiar si in ceea ce priveste pregatirea fizica este, biensur, cel mult amuzant; – metodele de pregatire nu au cum sa fie la nivelul celor implementate la cluburile serioase din Europa si numai pentru ca nu avem infrastructura/personalul/know-how-ul necesare, nemaivorbind de je m’en fich-ismul felcerului transmis, cu feedback, factiunii conducatoare din vestiarul CFR.

…

Same ol’, same ol’… La fel cum Ando, Uhrin sau Conceicao si-au gasit sfarsitul in, deja, plictisitorul coup d’etat din vestiar, nici Mandorlini nu a avut un Cadu, pardon, o soarta mai blanda, dupa un 0-3 la sportul mai mult decat hilar, la care, nota bene, Gabi Muresan a refuzat sa participe, dandu-se racit. Stiti concluzia: Arpi a tinut, musai, sa-l confirme pe macaronar in functie, declarand sus si tare ca: “Totuşi, un lucru este sigur, Mandorlini va fi pe banca tehnică la meciul cu Basel. Cine ar schimba antrenorul înainte de un astfel de meci ar fi iresponsabil”. Of course!

A venit Cartu, un mare antrenor, cu performante uluitoare la nivel de club si o tinuta morala impecabila, remarcata si de Chefere pe blogul sau: “Nu este aşa că deja începeţi să-l îndrăgiţi pe Cârţu?” Of course!

A urmat ce stie toata lumea: un joc castigat nemeritat contra lui Basel, unul pierdut la Roma ce ar fi trebuit sa fie egal, o comedie a erorilor pe Arroganz Arena (trade mark GRadu), o bataie la curu’ gol luata acasa de la rezervele lui Bayern, geamuri sparte la Basel si niste “mure Traore” cu Roma. In campionat am fost surclasati de o echipa, Otelul, formata din jucatori cumparati, per total, cu jumatate din suma pe care am platit-o lui Bucsaru pentru tanarul si promitatorul Maftei. Si demiterea lui Cartu de catre un Arpi ce declara ca el, personal, nu are ce-i reprosa “omului si antrenorului” Cartu. Remarcabil!

Apoi instalarea lui Minte1. Si confirmarea sa, in decembrie, de catre Arpi, cu memorabila: “Eu sunt pentru continuitate!” Ce-ti mai ramane sa spui altceva decat ce spunea Sir Fergie dupa victoria din finala cu Bayern: “Football, bloody hell!” Orice e posibil in rro, inclusiv ca un patron perceput ca un avangardist, factor de progres, sa devina, cum sa spun?, un fel de jiji chel cu hang de Ardeal. Ce conteaza ca Minteuan, un om admirabil, altfel, nu a avut niciun fel de experienta in strainatate (spre deosebire de Dolarel, Moldovan, Selymes sau Petrescu) si este insarcinat sa conduca o adunatura de bisericute care a demis antrenori cu infinit mai multa experienta decat are Alin?

…

Si mai ciudat s-a dovedit a fi anul trecut, din punctul meu de vedere, considerand reactia suporterilor franei fata de toate aceste anomalii care ameninta sa ne transforme clubul intr-o monstruozitate de tip miticist. Ma refer la cele doua grupari ale caror actiuni le-am urmarit cat de cat: KVSC si Asociatia Independenta a nu-sh-ce-dracu’ a lui Chefere. Doua entitati ridicole, populate de lingai si al caror scop in declaratiile/manifestarile publice e insondabil, incoerent.

Cel mai bun exemplu in sprijinul asertiunii de mai sus este (non)reactia vis-a-vis de atitudinea jegoasa a conducerii clubului fata de jucatori emblematici (Tony trimis sa se antreneze cu grupele de copii daca nu-si gaseste echipa, Hugo, Y Kone s.cl.): KVSC a fost citata de catre prosport ca avand o pozitie, neoficiala, care dezavua decizia conducerii la adresa franco-portughezului. “Neinfricatii” de la KVSC s-au grabit sa posteze asta: “In legatura cu articolul aparut miercuri 5 ianuarie in Prosport, intitulat “Revolta pentru Tony”, precizam ca punctul de vedere exprimat in acel articol nu reprezinta pozitia oficiala a galeriei KVSC, nici unul dintre liderii galeriei nefiind contactat de autorul articolului.”, probabil, in paralel, lustruind de zor bucile conducerii, ca sa nu cumva sa piarda abonamentele alea cu reducere de 50%.

Mult mai relevanta mi-a parut pozitia Asociatiei Independente a Suporterilor Independenti ai CFR Independent a’ lu’ Chefere Independent. Cum, care reactie?

…

Sunt bine dispus seara asta, pentru ca am vazut, pe Eurosport2, debutul dragului de Culio la Galata. Desi inca ii balteau fripturile argentiniene de vita in stomac, a avut 25 de minute excelente, cu doua pase-n profunzime magnifice, una dintre ele rezultand intr-o bara, alta-n gol. Vesti foarte bune atat pentru Culio si cei care tinem la el, dar si pentru CFR, in dorinta noastra de a ne forma o imagine de club ce propune jucatori seriosi unor cluburi serioase.

Problema e ca va fi imposibil sa mai propunem jucatori de calitate pe viitor, dupa ce, intr-un final, il vom vinde si pe Lacina. Unde e colaborarea cu Asec Mimosas din Cote d’Ivoire, cei de la care i-am adus pe Viera, Ema Kone si Lacina? De ce am renuntat la ei? Unde e colaborarea cu cluburile din America de Sud, cele carora le datoram bucuria de a vedea pe gazonul din Gruia jucatori de exceptie – Fabbiani, Dubarbier, Pereira, Culio et co? Unde e colaborarea cu Marcel Popescu, cel care ne-a adus jucatorii cu care luam primul titlu pe stadionul vecinilor care retrogradau?

…

Unde e bunul simt care ne facea mandri sa fim suporterii unei echipe patronate de Paszkany? Intr-un articol genial, se recomanda managerilor sportivi analiza cartii lui Sun Tzu, “Arta razboiului”, de unde am extras si eu doua invataminte din care CFR poate beneficia:

“He will win who has military capacity and is not interfered with by the sovereign” – slabe sanse pentru Minteuan, avand in vedere iluziile de grandoman care-l bantuie pe Arpi;

“When the common soldiers are too strong and the officers too weak, the result is insubordination” – stiti la ce ma refer, nu?

.

Numa’ binie die la Cluuuj!

Am hotarat sa-mi ofer o pauza de la subiectul CFR, care, in ultima vreme, mi-a produs numai dezamagiri. Nu mai spun care sunt acelea, nu-si are rostul. Daca ar mai fi sa scriu cate ceva in urmatoarea vreme ar fi despre skiul nordic, care-mi rapeste mai toate orele de tv in week-end, dar stiu ca n-am cititori care sa fie interesati de Bjoerndalen, Bjoergen, Chapuis si compania, asa ca probabil nu voi mai scrie nimic o perioada.

Cand oi iesi din actuala stare de dezgust si voi mai avea impresia ca am lucruri “importante” de scris, o sa va dau de stire pe canalele obisnuite – la albu, armand pe mysport, ori pe cfrmania.

Altfel, numa’ binie die la Cluuuj!

Dura lex era nedumerit de gusturile mele politice. Asta pentru ca nu stie ce intrebari sa(-si) puna. Si pentru ca e naiv.

Multi sunteti naivi, asa cum am fost si eu cand mi-l imaginam pe Che campionul bunului simt. Accesele de naivitate si prostie nu ocolesc pe nimeni. Che anunta formarea “Asociatiei Independente a Suporterilor…” bla-bla. Cuvantul cheie e “independent”. “Independent” inseamna detasat de conducere si de orice forme de coercitie. Suna bine – Asociatia Independenta – o contrapondere galeriilor oficiale, percepute ca subjugate conducerii.

Dar nu-i musai sa fii Bergerac ca sa-ti spuna organul olfactiv ca ii ceva ce pute rau. Che, tatal asociatiei, ne-a dat multe ponturi legate de transferuri si politici interne, venite din partea prietenilor sai de la Energobit. Asta nu pricepusem eu pana acum o luna: ce il face pe Che sa ticaie. E evident:  Che ticaie dupa cum i se intoarce arcul de catre energicii hobiti.

End of part 1. O sa vina si partea a doua, cand veti intelege de ce Chefere isi trage “Asociatie Independenta” ROFL

Chefere will make ya: Dumb Dumb

http://www.youtube.com/watch?v=010KyIQjkTk Believe it!

Later edit: am inceput sa scriu reply-uri la comentarii si a iesit ceva lung, asa ca-l pun aici, sa vada tat satu’, maaaa!

..

@Che – nu erai la moderare ca am intentionat eu, la moderare sunt doar doi indivizi, pe care-i stii si tu. Poti sa ma dai in judecata, daca vrei, de maine o antrenez pe nevasta-mea sa traga chiftele cu prastia. Raman la opinia mea. Tu poti fi independent pana in momentul in care sursele tale (oare care-or fi alea? hmmm O_O), in schimbul destulelor favoruri pe care ti le-au facut deja (si probabil ti le vor mai face) vor cere ceva in schimb. Prin favoruri inteleg inside info despre club, transferuri, bla-bla. Info alea le-ai postat cu manutzele tale si cu keyboard-ul tau ne-ai asigurat ca sunt de la sursa sigura, confirmat si de 5, stii bine la ce ma refer. Asta nu poti nega. Eu, myself et moi n-am facut altceva decat sa extrapolez, iar partea a doua (sau ce s-a vrut a fi partea a doua, si probabil va fi, acuma-s cam prins cu alte chestii) a acestui “manifest contrarevolutionar” n-ar fi facut altceva decat sa compare reactiile tale publice cu consecintele ce au urmat in cadrul clubului, tinand in minte si linia energicilor hobbiti.

Numai faptul ca ti-a trecut prin minte sa ma ameninti “fioros” cu tribunalul, recunosc, m-a amuzat teribil. Chiar sper ca ai dreptate si nu esti ATAT de prost. Pentru ca daca ai fi atat de prost si ai suferi si o lobotomie ai ajunge ca Dantesc, salivand ca un cretin pe tastatura in timp ce delireaza ineptii, imaginandu-si ca-l baga cineva in seama altfel decat pe o balega pe drum de tara. Ioi, tulai es isteigen, draga Dantesc, sper ca ti-am raspuns si tie si esti satisfacut. Daca o sa ai ze bollz sa-ti spui numele la telefon cand ma mai suni sa-mi “zici cum sta treaba”, o sa-ti mai dau odata adresa mea, sa stii unde sa-mi trimiti citatia.

lex

Dragul de Che m-a facut mincinos. In mod repetat si cu perversiuni. Pe mine nu ma deranjeaza sa ma faca cineva cu ou si cu otet (prefer balsamic), atata timp cat ii inteleg motivatia. Iar Che stie ca nu are dreptate, dar, dupa cum vezi, “coafura rezista”. Exista doua posibile explicatii pentru “minciunile” mele: interes si sau patologie. Il rog public pe Che sa scrie aici (chiar si din mailurile mele personale catre el) daca i-am cerut eu vreodata ceva. Ca sa am interes sa-l mint cand ii spun ca am fost bannat de tarfele lui SI atunci cand nu scrisesem nimic ofensator. Si nu odata. Il rog pe Che sa spuna clar ce interes am eu sa mint, cand am cerut eu cuiva, oricui, orice favor legat de clubul CFR, asociatia Independenta (aham) a whatever, galerie, orice. Oricat de mic.

Pentru ca, daca n-am cerut nimic nimanui, mai ramane explicatia satisfacerii propriului ego. Logic, din nou, ce ego poate sa aiba un om care declara public ce am declarat eu, in nenumarate randuri despre mine? Mitomanie? Cate minciuni am spus eu in spatiul virtual? Cautati-mi postarile mai vechi, ce am scris pe alte bloguri si veniti cu dovada, fratilor!

Altfel, nu pot decat sa concluzionez ca marele Che este:

a) Bou

b) Mincinos

c) Interesat sa ma denigreze (pentru ca reprezint o “amenintare” la aaa…, laaaa…, aaaa, la ceva

d) All of the above

Asadar, draga lex, in privinta lui Che AM dreptate si, daca te uiti doar la divergentele de opinii (exprimate in scris pe blog de-a lungul anilor), ai sa vezi ca eu am avut dreptate si el nu. Nu ma laud, constat, ca vad ca nimeni altcineva nu o face. Inca ceva: acum 2 ani s-a mai vrut o desprindere a unei noi factiuni de galerie, un proiect de care am stiut si eu si la care am incercat sa particip. Proiectul s-a impotmolit pentru ca majoritatea (de fapt, cam toti) celor care faceau parte din el (nu spui cine, dar chiar erau persoane importante) au decis sa-i mai dea unui anumit sef de galerie o sansa. Bine-am ajuns cu sansa aia! Poate reusesti sa-ti imaginezi cine, mai mult beat decat treaz, l-a facut, face a face, muci pe respectivul sef de galerie cand acesta se jura ca “Honey, but I’ve changed, I’m a different man now! You’ll see!”, iar altii isi cautau kleenex-urile prin gentute.

Cat despre opiniile politice, se pare ca n-am inteles niciunul ce a vrut sa spuna celalalt. Poate tu, fiind mai coerent, chiar ai spus ce-ai vrut Asta o fost o lingusire voalata, ca sa am si io un prieten.

.

Che, ti-as spune cand sa bem berea aia, dar dac-as minti? o_O

A few moments, and a beer later edit:

Dantesc said: “io ala pe care l-ai facut in toate felurile posibile si imposibile…”

Nu eu te-am facut. Pentru asta tre’ sa te adresezi altor doua persoane, dar, inainte, ca vad ca te pricepi atat de bine la legislatie incat sunt convins ca din tinerete ai rescris dreptul roman, uita-te atent pe certificatu-ti de nastere. S-ar putea sa vezi, scris marunt, la sfarsit “Reclamatii ulterioare nu primim”.

…and then he spoke again: “Ajungi in instanta,pentru daune de imagine si defaimare…si nu ti-a fi usor sa stii… ca multi preteni nu ai ,mai mult dusmani …care au vazut destule scrise de tine personal la adresa lui Che si oricand ar fi in stare sa depuna marturie ,impotriva ta”

Dujmanii mor, cand ne descurcam mai bine, a!

Cati ani ai, ma? 12? Ma ameninti pe internet? Ce-o sa faci, exact? O sa ma astepti cand se leaga cate unul de mine, cum o facut-o Che, ca sa latri si tu, corcitura de pechinez isteric, langa dulai? Si, daca nu-ti iese, o sa ma suni, iara, pe mobil, sa-mi zici de bine “anonim”? Si dup-aia sa-ti inchizi, viteaz, telefonul? Uuuuu, scary! Ma, serios, ia niste lectii de romana, macar, ca transplantu’ de materie cenusie-n vid nu cred ca e fezabil. Si dup-aia mai zi-mi, ma, de dujmani si cum o sa ma “faci” tu pe mine, anonim, de dupa celularele gri. Aha, aha! A daddy mac will make ya!